Într-o bună zi, iese la plimbare iepuraşul. Se plimbă el încolo şi-ncoace prin pădure că doar era "cel mai tare din parcare". Apare ursul de pe-o cărare lăturalnică:
- Să trăieşti, iepuraşule!
- Mă ursule, ia vino-ncoace!
- Da, şefu'...
- Ţigară ai?
- N-am, şefu'...
- Păi de ce n-ai, mă? Zdup, zdip, poc, buf...
A doua zi, din nou, pe cărare:
- Ursule, ţigări ai?
- Am, să trăiţi!
- Chibrit ai?
- N-am, şefu'...
- De ce n-ai, mă, chibrite? Poc, poc, zdip, zdup, buf...
În ziua următoare, pe cărare:
- Ursule, ţigări ai?
- Am, şefule!
- Chibrit?
- Da, să trăiţi!
- Daaa... brichetă ai?
- N-am, şefule...
- Pai să ai, măi băiatule, să ai... De ce n-ai, mă, nenorocitule?! Poc,...
A patra zi...
- Ursule, ţigări ai?
- Am!
- Da' foc ai?
- Poftiţi, şefu'!
- De la brichetă?
- Da, să trăiţi!
- Mda... mmm... Măi ursule, de ce n-ai bască?