Doctorul Popescu s-a culcat cu una dintre pacientele lui si se simtea vinovat de multa vreme.
Oricat de mult a incercat sa uite aceasta intamplare, nu reusea. Era mereu coplesit de sentimentul de vina si de tradare a juramantului profesional.
Din cand in cand auzea acea voce calma, din interiorul lui, care-i spunea: “Nu te mai stresa; nu esti primul medic care s-a culcat cu o pacienta si nu vei fi nici ultimul.
Si esti burlac. Asa ca asta e…”
Dar, invariabil, o alta voce il readucea la realitate:
“Popescule, nu uita ca esti medic veterinar”