La câtva timp după ce s-a însurat, Ion se întâlneşte prin sat cu taică-său.
-Ei, Ioane, cum e? Noaptea faci şi tu ceva cu Maria?
-Hîîî, tată, nu, nu ştiu.
Nu prea ştia omul să-i explice ce şi cum. Se uită prin jur şi vede doi câini.
-Uite Ioane, aşa precum câinii aceia. Ai înţeles?
-Da, tată, îhîîî.
Se reîntâlnesc după un timp. Ion era fericit nevoie mare.
-Ei, Ioane, cum merge?
-Bine, tată, bine, numai că pân-am scos-o-n stradă a fost mai greu.