Era un fermier: pe nevasta-sa o apucasera durerile facerii.
Urmasul lui Esculap lua un felinar, inhama calul la cabriol eta si o porni in noapte.
Cu chiu, cu vai, ajunse la destinatie.
Fermierul il conduse pe medic in dormitor, gonindu-i pe cei mici care se holbau curiosi.
Rutinat, doctorul incepu sa-si faca datoria. Dupa un timp se auzi un oracait.
- Felicitari, baiete, ai o fetita!
Nu apuca sa raspunda, ca i se porunci:
- Da felinarul mai aproape, mai e unul pe teava. Asaaa! Gata! Gemene! Bravo fiule, ai fost bun.
Dai de baut!
Intunericul din incapere nu permitea sa se distinga nuanta spre care vira tenul fermierului.
Iar cand receptiona din nou vocea medicului, incremeni:
- Fa lumina mai mare. Am impresia ca vine si al treilea!
Simtind ca face apoplexie, taranul sopti:
- Domnu' doctor, sa stingem naibii felinarul ala! Am impresia ca lumina ii atrage!