Mihail Eminescu prin scrisoarea III evoca o inscenare din lupta anti-otomana contra turcilor. Suntem urmasii legionarilor. Poporul nostru a stat atat de bine treaz, incat numai cadea din picioare de oboseala, dar nu se lasa. Tatarii au vrut sa obtina acest pamant dar au ramas amarati. Turcii auzind tobe si goarne s-au dus acolo, dar un ostas le-a spus ca acolo este o mlastina si un podulet. Cand au trecut podul au trecut in mlastina si tot acolo Sinan Pasa si-a pierdut dantura. Asa Mircea a iesit invingator in 36 de lupte victorioase si 2 pierderi. Prin trecut intelegem trecutul, prezentul si viitorul. La marii scriitori reiese trecutul cum ar fi fost ieri. La Eminescu trecutul reiese in prezent, patrunzandu-l si strapungandu-l cu dispret. Cititorul crede ca a fost ieri si nu peste sute de ani. Trecutul e legat de fiecare om din tara noastra si este supus sub forta majora a viitorului. Atmosfera sumbra din al II-lea razboi mondial a fost definitiva si invadata. Partidul ne-a creat conditii foarte bune incat am putut trata cu paine si sare pe cei ce ne viziteaza. Azi luptam pentru imbunatatirea cat mai profunda a trecutului si pentru realizarea a cat mai multe contradictii in prezentul tot mai luminos. Limba nu ne-a putut-o lua, pentru ca, vorba poetului, -"e o comoara in adancuri infundata, pe mosie revarsata-". Cu cat s-a varsat mai mult sange, cu atat am trait noi mai bine, iar viata este infloritoare, dar uneori nu curge apa. Vlaicu vroia sa fie pe popor si poporul sub el. Istoria s-a dezvoltat paralel cu folclorul deoarece, se afla la intersectia marilor puteri. Tara noastra lupta pentru toate popoarele, indiferent de pielea si gradul lor. Domnitorii nostri au depus mari eforturi sa mentina tara in locurile unde au zburdat stramosii nostri. Cu cat iti iubesti mai mult patria cu atat mori mai bine pentru ea. Dacii iubeau libertatea, dar numai noi construim socialismul. Cu cata bucurie s-ar uita ei la noi.