Într-o seară (prima...) vine dinozaurul la dinozauriţă:
El (făcînd cu ochiul): Ei, o facem?
Ea (uitîndu-se-n podea): Mmm... nu!
A doua zi, vine din nou dinozaurul la dinozauriţă:
El (uitîndu-se cu subînţeles): Ei, cum e? Merge una mică?
Ea (privind la vîrful pantofului): Păi... mmm... nu!
A treia zi, vine dinozaurul la dinozauriţă:
El (cu nerăbdare): Păi cum?... nimic, nimic?
Ea (şăgalnic): Nu, puişor... poate mîine!
Şi asa mai departe...
Morala: aşa au dipărut dinozaurii!